Dezvăluiri controversate în presa israeliană. România, acuzată că ar fi „vândut” evrei în perioada comunistă

Revista militară Israel Defense a publicat recent un material în care susține faptul că, timp de mai multe decenii, statul israelian ar fi „cumpărat” evrei din România, prin intermediul unor canale clandestine.

Potrivit sursei citate, de scoaterea evreilor din țară se ocupă agenția „Nativ”, un serviciu secret israelian responsabil cu menținerea legăturilor și asistarea evreilor din fosta URSS și din Europa de Est.

„Încheiasem o înțelegere cu ei provind o > anuală de evrei în fiecare an”, a povestit Yacov („Yasha”) Kedmi, fostul lider al agenției „Nativ” în perioada 1992-1999. „Noi eram principala sursă de valută străină pentru serviciile secrete din România. Câteodată plăteam cu cecuri, altădată cu bani gheață (…)”, a adăugat acesta.

Jurnaliștii străini spun că, începând cu finele celui de-Al Doilea Război Mondial și până la căderea regimului comunist, statul israelian, susținut uneori financiar chiar și de Jewish Joint Distribution Committee (JDC), a plătit autorităților române sume exacte pentru fiecare evreu; în schimb, românilor le era permis să imigreze în Israel.

„La începutul fiecărui an, mergeam la București, stabileam cotele și tarifele – cât trebuia să plătim pentru un copil, cât de mult pentru un adult, cât trebuia să plătim în plus pentru persoanele calificate sau cu un anumit statut”, a mai povestit Kedmi, adăugând că prețurile porneau de la 100 de dolari și ajungeau chiar și la câteva mii. Spre exemplu, pentru un medic se putea plăti și 10.000 de dolari.

Publicația mai arată că „înțelegerea” între cele două state a fost stabilită la finele anilor ”50, când Nikita Sergheevici Hrușciov, prim secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a vizitat România. Atunci, Gheorghe Gheorghiu Dej ar fi acceptat propunerea, inițial cerând „doar bunuri, nu bani” în schimbul evreilor.

Așadar, Israelul se angaja să ajute România să obțină echipamentul necesar pentru extracțiile de țiței de la Florești.

O serie de negocieri directe ar fi fost făcute însă în 1965, mai scrie revista israeliană. „Nicun evreu nu a părăsit vreodată România fără a se face plata”, a precizat și istoricul Shlomo Leibowitz. „România permitea ieșirea acestora din țară doar dacă era în interes de serviciu sau alteceva. Când nu existau motive serioase nu conta cât de mulți bani se plăteau. (…) Shaike trebuie să facă față dificultăților la fiecare șase luni, rediscutând termenii înțelegerii. Nu au existat niciodată niște reguli scrise”, a mai spus acesta.